Vi-l amintiți pe Gheorghe Craioveanu? Oltenii l-au ochit repede că e fotbalist. Nu trebuia să fii specialist, ci doar atent la ce se petrece în iarbă. Când balonul ajungea la Gică, se întâmpla ceva. Jocul moleșit prindea ritm și culoare. Pe Craioveanu, în schimb, puțini fundași îl prindeau. Cu mingea la picior, atacantul „Științei” improviza scenarii cu final nefericit pentru adversari. Loviturile sale libere erau deseori letale, șuturile din acțiune-nemiloase. Fanilor nu le-a dăruit numai golurile și amintirile. La fiecare meci oferea câte o mascotă alb-albastră tribunei. Era un ritual unic în țară, nu l-am mai regăsit pe nici o altă arenă. La fel de rar e să întâlnești un golgheter neatins de microbul egoismului. Jerry Gane poate confirma cu statistica în față că a marcat multe goluri din pasele generoase ale „Nașului”.
Un sufletist, un tip popular, deschis și cu simțul umorului. Astăzi, Gică nu mai joacă fotbal, îl povestește la radio. Și-a păstrat însă inima mare. Mistuit de dorul Universității, a acceptat să vină la Craiova să discute cu Adrian Mititelu despre proiectul revenirii echipei în fotbalul românesc, într-o junglă unde șmecherii supraviețuiesc mai lesne decât cei puternici. Altfel cum vă explicați că „Leii din Bănie” au fost exterminați fără rușine?
În cazul în care ideile lui Gheorghe Craioveanu ar fi întărite de un contract ferm, Craiova ar intra pe mâini bune. În loc de semnul exclamării, trecem însă … Mititelu i s-a confesat fostului căpitan că nu are bani și că-l va suna în momentul în care va găsi sursele de finanțare. E deja târziu, termenul limită pentru înscrierea „Științei” în competiții se apropie, au trecut oricum doi ani cât două vieți.
Dacă bugetul clubului s-ar consolida din povești, Craiova ar fi abonată la Liga Campionilor. În Bănie se ratează până și cuvintele, nu-și mai produc efectele, nu mai au sens. În campania electorală, Nețoiu avea o formație de fotbal în platforma program. Aflăm că primarul Olguța Vasilescu ar fi găsit acum un investitor, decis să li se alăture lui Pavel Badea și Corneliu Stroe în inițiativa lansării unei alte grupări alb-albastre.
În tot acest vacarm a nimerit și Gică Craioveanu. Unii cred că a fost chemat pentru a-i oferi un alibi sau un respiro lui Adrian Mititelu, lipsit de sprijinul edilului. Poate nu e doar o coincidență că programul noii Universități a fost postat pe site-ul clubului concomitent cu vestea apariției unei alternative la dezamăgirea cruntă numită Mititelu.
„Dacă Universitatea nu se înscrie acum, la revedere!”, avertiza Marcel Popescu. Balaci, Țicleanu și alți aliați ai celui care a umilit Craiova, cu nepriceperea și încăpățânarea de a nu recunoaște că nu e apt să conducă un club atât de mândru, l-au abandonat în mijlocul drumului. Craioveanu e una dintre ultimele variante credibile de care se poate agăța Mititelu ca să lase impresia că fundația construcției sale e rezistentă, când, de fapt, e numai un mormânt deschis în care a îngropat speranțele suporterilor. Dacă Mititelu ar fi iubit cu adevărat Universitatea , s-ar fi retras pentru a nu-i prelungi suferința. Și-ar fi continuat lupta în tribunale pentru a-și obține banii pierduți în urma dezafilierii.
Craioveanu așteaptă telefonul lui Adrian Mititelu. Aproape că am paria pentru deznodământul convorbirii. Nu am fi surprinși dacă ar suna cu taxă inversă. Ar fi senzațional ca Gică să devină managerul general al „Campioanei unei mari iubiri” și să aibă un mandat la fel de lung ca al lui Ferguson. Suntem sceptici. Și „Știința” nu mai vine.